Someşule, multe am împărtăşit noi.
Am de venit până la tine mai mult de 2 km, am de străbătut un parc şi încă multe străzi dar de fiecare dată am venit şi voi veni cu drag. Am venit la tine ca la un prieten bun în faţa căruia nu trebuie să mă ascund. Am putut fi eu însumi, cu gândurile mele, cu stările mele confuze şi cu întrebările mele.Te-am cunoscut când prietena mea cea mai bună plecase departe, eram una din miile de boboace. De-a lungul tău însă am cunoscut o parte a Clujului. Eşti parte din el, dar parcă eşti rupt de el. Pentru unii eşti doar un loc pe marginea căruia se plimbă sau îşi plimbă câinii; nu-i condamn...dar pentru mine eşti sângele Clujului, esti linişte şi inspiraţie.
Îţi aminteşti când veneam şi îţi dădeam lacrimile mele? Îţi aminteşti când mă uitam la tine zâmbind? Îţi aminteşti cănd de-a lungul tău vorbeam singură şi parcă în metafore? vorbeam de-un el al sufletului meu, vorbeam cu El despre un el pe care încă îl aştept. Iar mama? Mama ştie atâtea despre tine...îmi ştie mereu micile escapade până la tine. S-a bucurat că te-am găsit şi că lângă tine am inspiraţie şi linişte.
Azi mă plimb din nou de-a lungul tău. M-am aşezat chiar şi pe o bancă pe care cu greu am găsit-o liberă în aşa frumoasă zi de vară. M-ai întâmpiat cu o buburuză şi m-ai făcut să zâmbesc din primele clipe. Astăzi am trecut şi pe cealaltă parte, să mai descopăr o parte din tine. Să văd şi cealaltă parte din tine. Astăzi sunt iar aici dar poate nu voi mai veni curând...voi pleca pentru un timp de aici, din aglomeraţie şi stres. Voi pleca unde tu nu eşti, e doar fratele tau, Mureşul. Când mă voi întoarce...mă voi întoarce cu prietena mea cea mai bună. O să îi povestesc despre tine şi o voi aduce să vă fac cunoştinţă. Voi mai veni la tine. Voi mai veni să mă plimb de-a lungul tău. Voi veni odată să îţi fac cunoştinţa şi cu alesul inimii mele, pentru care am înălţat multe rugăciuni de-a lungul tău. Voi mai veni...pentru că de-a lungul tău am găsit o pată de cer, un colţ de rai unde să stau.



Comentarii
Trimiteți un comentariu