Schimbarea, la fel ca vindecarea, cere timp

            Și dintr-o dată s-a întâmplat, am aterizat cu tot corpul pe cimentul rece și am bufnit în râs; era exact ca în copilărie când alergam și mă împiedicam. Era ca un simplu deja-vu însă acuma nu plângeam. M-am ridicat și am privit spre pantalonii rupți și spre mâinile însângerate și am zâmbit realizând că de mult timp nu  mai avusesem o rană exterioară, o cicatrice. Am făcut câtiva pași și am zâmbit gândindu-mă că am căzut în curtea unei asistente astfel că am fost pansată cu dragoste și răbdare. Fiecare pată de sânge a fost ștearsă și am putut reveni la viața normală, schiopătând puţin din cauza durerii. Ajunsă acasă am început să caut citate despre răni și despre cicatrici. În ultima perioadă fusesem marcată de orice însemna schimbare, de la schimbarea omidei în fluture până la schimbarea ce Dumnezeu a înfăptuit-o în viața mea, așa că, nu mare mi-a fost mirarea când am citit „Schimbarea, la fel ca vindecarea, cere timp!”. M-am oprit din căutarea mea și am meditat; schimbarea la care mă gândeam în ultima vreme, vindecarea rănilor mele care știam că va începe în curând  și timpul care uneori trece dureros de greu. E grea schimbarea și dureroasă, e nevoie de răbdare și perseverență însă cât de minunat este să treci la fapte și nu doar să speri să fi acel om de încredere, acel om călăuzit de Dumnezeu ci chiar să fi acel om; să te lași schimbat de El. La fel e și cu rănile, cineva trebuie să le trateze, să panseze și să dezinfecteze însă ce minunat e să fi tratat cu răbdare și să vezi de-a lungul zilelor cum rănile se vindecă.

            Astăzi, privind spre rănile de pe mână observ cum se transformă în cicatrici, totuși genunchiul încă îmi sângerează. De dimineață i-am povestit mamei de căzătura și învățătura trasă, mi-a spus că o fac să râdă; cum să râzi atunci când cazi? Dar i-am povestit ce multă nevoie aveam de câteva răni exterioare ca să uit puțin de cele interioare.

            La început mă gândeam că scriu doar pentru mine, o filă din jurnalul unei inimi în durere. Mă gândeam că nu voi aveam o încheiere prea interesantă însă ce poate fi mai interesant decât să ne amintim cum El ne-a luat și ne-a pansat rănile; a pus alifie și a suflat ca să nu doară. El a șters fiecare pată a păcatului și nu doar că ne-a redat viața dar ne-a și învățat să o trăim altfel.