Să răspândim Lumina

     Scriu acum, după câteva zile de la incendiul petrecut în București. Am fost tristă și traumatizată; au fost 3 zile de doliu național dar mulți au rămas doar cu atâta și asta e trist. Nu scriu pentru a-mi face cunoscută părerea despre ce s-a întâmplat și cine, cu ce a greșit. Scriu pentru că am învățat o lecție despre care merită scris. În seara următoare incendiului eram în Cluj la conferința „Să fie lumină”; slăvind pe Dumnezeu, rugându-ne pentru cei care luptă pentru viețile lor și pentru familile îndoliate. Atunci am realizat cât de binecuvântați suntem cunoscând Lumina. Nu e meritul nostru, însă e de datoria noastră să ducem Lumina mai departe.
     În inimile multora încă se simte doliul , în inima altora e ură și regret că nu au făcut sau spus mai multe. Inima mea e îndoliată dar nu doar pentru acei tineri care au murit,  ci pentru acei care trăiesc dar nu știu defapt cum să trăiască.
     „Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.  Și nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună sub un oboroc, ci îl pune pe un suport și astfel el luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri.” (Matei 5:14-16 NTR)
     Prin faptele noastre oamenii Îl pot vedea pe Dumnezeu și pot veni la El.
     Mă rog să fim o generație care să nu murim în „colectiv”  ci să fim un colectiv care luptă să răspândească viața și Lumina!