Scrisoare către sora mea

             Astăzi se împlinește un an de când ne-am luat rămas bun pentru 6 luni, cele mai grele 6 luni din viața mea. Știam de ceva timp că pleci, mă obișnuisem cu ideea asta, dar niciodată nu am crezut că va fi atât de greu, că va dura atâta timp să mă obișnuiesc sau mai bine zis că nu mă voi obișnui niciodată departe de tine.
               Ne-am despărțit cu greu, am alergat fiecare unde am putut și am plâns până am simțit că nu mai avem lacrimi, apoi ne-am continuat drumul încercând cu greu să ne continuăm și viața. A fost mai greu decât mă așteptam. Inițial am crezut că o să îmi continui trăirea, cu sora puțin mai departe...dar nu a fost deloc așa. Erai mereu în mintea mea când urcam scările spre apartament, când făceam de mâncare și nu aveam cu cine o împărți. Erai în inima mea chiar atunci când greșeam și știam că dacă ai fi fost aproape ar fi trecut mai repede durerea. Erai în lacrimile mele atunci când nu mai rezistam dorului. Erai în fiecare câteva rânduri pe care le scriam; cred că tot ce am scris atunci e despre durere, prietenie și distanța.
               Aveai șansa să vi acasă, aveai biletul cumpărat și eram sigură că nu-l vei rata, dar l-ai amânat plină de încredere că mai trebuie să stai acolo o perioadă. Îmi amintesc zilele de după momentul în care m-ai anunțat că nu vei veni; au fost dureroase, și nu mi-am permis să le împărtășesc cu nimeni.
               Au trecut cu greu următoarele luni; dar chiar dacă între noi era o distanța așa de mare, discutam mereu și întotdeauna am simțit că am la cine să apelez atunci când simțeam nevoia să vorbesc cu cineva.(Mulțumesc pentru asta!) Când știam că e noapte, și nu doream să îți scriu ca nu cumva să te trezesc, ascultam piesa care mă făcea să ma gândesc la tine, mă facea să îmi descarc dorul și să Îi mulțumesc Lui că deși ești departe, ești bine.
               Ai venit și ca prin minune, relația noastră s-a reluat și a continuat. Reîntâlnirea a fost rapidă, ca și cum fusesem despărțite un weekend; oricum ne cunoșteam fiecare idee.
               Acum...acum urmează 6 luni în care probabil îți vei aminti ce ai făcut acolo, cum a fost și cât de mult ți-a plăcut. Pentru mine urmează 6 luni în care vreau să mă bucur la maxim de șansa de a fi cu tine, de a petrece timp împreună și de a râde. Acum ascult cu lacrimi de fericire, aceiași piesă și știu că mereu și mereu vei fi mai mult decât sora mea, vei fi prietena mea cea mai bună.