„...și faptele ei s-o laude la porțile cetății.”
Citeam cu ceva timp în urmă o carte despre Mamele
unor oameni faimoși, o carte minunată, care însumează 17 povești
minunate privind comportamentul și dragostea unor mame
pentru fiii lor. Nu pot să spun că frații mei sau sora mea sunt faimoși,
dar ceea ce e faimos este faptul că trăind într-o familie cu diferite
greutăți și într-o societate stricată, mama a reușit să ne țină
pe toți 4 alături de Dumnezeu, cu dorința în noi de a trăi pentru
cer.
Mama nu a făcut doar asta, nu a semănat în noi doar dorința de a trăi pentru cer, ea ne-a învățat ce e iubirea necondiționată. Mama ne-a învățat că orice problema trebuie încredințată în mâna Tatălui și lăsată acolo conștienți că El v-a purta de grijă. Mama ne-a învățat să ne rugăm și asta nu doar în greutăți. Mama ne-a ținut aproape de biserică; când eram mici era tare greu să spui că nu mergi la biserică, poate atunci mergeam din obligație însă mai târziu am înțeles adevarata valoare a părtășiei. Mama ne-a arătat că în viață merită să lupți chiar și atunci când tot ce vezi merge înspre rău. Tot ea a fost acolo când nu eram în stare să ne rugăm și se ruga pentru noi. Mama a luptat atunci când treceam prin momentele adolescentine, nu s-a dat bătută, a știut mereu că trebuie să lupte pentru copii ei, în rugăciune.
Mâinile ei sunt mereu ocupate şi obosite. Mâinile mamei niciodată nu renunţă la o povară pentru că e prea grea, ele se bucură de o sărutare de fiecare dată. Mâinile ei nu încetează niciodată să fie mâinile unei femei care se osteneşte să întreţină şi să lucreze pentru ce are. Mâinile mamei nu s-au desprind una de cealaltă decât atunci când inima s-a umplut de credinţă şi nădejde că odraslei sale îi va fi bine, în urma rugăciunii făcute. Observ aceste lucruri de fiecare dată când sunt în preajma uneia și nu cred că sunt singura care observă asta.
Avem prea multe cântece și prea multe poezii despre mama, dar avem prea puține fapte făcute pentru mamele noastre care au făcut atât de multe pentru noi și care ne-au ținut pe calea Domnului.
Cred că ar trebui să se scrie o carte despre mamele unor oameni care trăiesc pentru cer, cred că aceasta ar include mai multe povești. Augustin, Abraham Lincoln, John Wesley și ceilalți despre care Archer Wallace povestește în cartea lui sunt oameni faimoși, dar cred că acele povești în care mamele au luptat pentru viața veșnică a copiilor lor, sunt mai faimoase.
Închei cu minunatul verset din Proverbe 31:31 “Răsplatiți-o cu rodul muncii ei și faptele ei s-o laude la porțile cetății.” Faptele mamelor noastre sunt lăudate, dar haide-ți să ne facem partea și să le răsplatim și noi, “rodul muncii ei.”
(Articol publicat în revista Suflet de femeie: http://sufletdefemeie.ro/wp-content/uploads/2013/08/PRINT.pdf )
Mama nu a făcut doar asta, nu a semănat în noi doar dorința de a trăi pentru cer, ea ne-a învățat ce e iubirea necondiționată. Mama ne-a învățat că orice problema trebuie încredințată în mâna Tatălui și lăsată acolo conștienți că El v-a purta de grijă. Mama ne-a învățat să ne rugăm și asta nu doar în greutăți. Mama ne-a ținut aproape de biserică; când eram mici era tare greu să spui că nu mergi la biserică, poate atunci mergeam din obligație însă mai târziu am înțeles adevarata valoare a părtășiei. Mama ne-a arătat că în viață merită să lupți chiar și atunci când tot ce vezi merge înspre rău. Tot ea a fost acolo când nu eram în stare să ne rugăm și se ruga pentru noi. Mama a luptat atunci când treceam prin momentele adolescentine, nu s-a dat bătută, a știut mereu că trebuie să lupte pentru copii ei, în rugăciune.
Mâinile ei sunt mereu ocupate şi obosite. Mâinile mamei niciodată nu renunţă la o povară pentru că e prea grea, ele se bucură de o sărutare de fiecare dată. Mâinile ei nu încetează niciodată să fie mâinile unei femei care se osteneşte să întreţină şi să lucreze pentru ce are. Mâinile mamei nu s-au desprind una de cealaltă decât atunci când inima s-a umplut de credinţă şi nădejde că odraslei sale îi va fi bine, în urma rugăciunii făcute. Observ aceste lucruri de fiecare dată când sunt în preajma uneia și nu cred că sunt singura care observă asta.
Avem prea multe cântece și prea multe poezii despre mama, dar avem prea puține fapte făcute pentru mamele noastre care au făcut atât de multe pentru noi și care ne-au ținut pe calea Domnului.
Cred că ar trebui să se scrie o carte despre mamele unor oameni care trăiesc pentru cer, cred că aceasta ar include mai multe povești. Augustin, Abraham Lincoln, John Wesley și ceilalți despre care Archer Wallace povestește în cartea lui sunt oameni faimoși, dar cred că acele povești în care mamele au luptat pentru viața veșnică a copiilor lor, sunt mai faimoase.
Închei cu minunatul verset din Proverbe 31:31 “Răsplatiți-o cu rodul muncii ei și faptele ei s-o laude la porțile cetății.” Faptele mamelor noastre sunt lăudate, dar haide-ți să ne facem partea și să le răsplatim și noi, “rodul muncii ei.”
(Articol publicat în revista Suflet de femeie: http://sufletdefemeie.ro/wp-content/uploads/2013/08/PRINT.pdf )
Comentarii
Trimiteți un comentariu