Prima dată când m-am gândit la acest lucru am fost contrazisă de unele persoane cu care vorbeam despre ce înseamnă dragostea pentru fiecare om. Unii spuneau că dragostea  adevărată înseamnă sacrificiu iar alții spuneau că pentru ei dragostea adevărată nu ar însemna niciodată sacrificiu.
            După câteva săptămâni, în cadrul unei întâlniri cântam una dintre piesele care vorbea despre dragostea fără margini oferite de Dumnezeu. Versul „Dragostea Ta mi-ai arătat” mi-a răsunat mai puternic decât niciodată…iar de atunci răsună în inima mea mereu! Așa m-am decis să încep să scriu despre dragostea ca sacrifiu.  M-am decis să scriu fără să mă gândesc că îl voi publica 4 luni mai târziu, în luna februarie…luna dragostei, cum spun unii.
            Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește dragostea ca un „sentiment puternic de afecțiune pentru cineva sau ceva”.
            ”Dragostea nu-i numai un sentiment sau  un subsantiv ci și un verb ce înseamnă acțiune. Faptele iubirii. Dragostea ce cară în spate într-o lume în care fiecare își ține mâinile adânc împlântate în buzunare personale” scria Vladimir Pustan.
            Ernest Hemingway scria „atunci când iubești, îți dorești să faci ceva în numele iubirii. Îți dorești să te sacrifici. Vrei să slujești.” iar Anton Ceahov considera că „singura menire a omului este de a-și iubi aproapele și de a se sacrifica pentru el.”
            Dragostea înseamnă sacrificiu, frângere și vulnerabilitate. Asta înseamnă dragostea pentru mine...să te lași frânt, să renunți la tine și să îți jertfești viața pentru cei din jurul tău, să ierți durerea pricinuită de aproapele tău și să îl iubești iar și iar.
            Dragoste
            Să te faci vulnerabil persoanei de lângă tine, chiar dacă știi că poți fi rănit.
            Dragoste
            Să oferi fără să aștepti ceva în schimb.
            Dragoste
            Să nu spui nimic, chiar dacă ai cele mai bune argumente.
            Dragoste
            Să taci la supărare, ca nu cumva să rănești.
            Dragoste
            Să îmbrațișezi persoana care ți-a distrus copilăria.
            Dragoste
            Să ierți pe cel care s-a urcat beat la volan și ți-a luat pesoana cea mai dragă.
            Dragoste
            Să-ți ierți tatăl, atunci când afli că a trimis-o pe mama ta să avorteze.
            Dragoste
            Să ierți o persoană chiar dacă nu ți-a cerut asta.  
            Dragoste.
            Să oferi a doua șansă celui care ți-a distrus încrederea.
            Dragoste.
            Să alergi spre pământul care ți-a luat cea mai dragă persoana și să-ți lași inima să plângă de fericire știind ca dragostea e singurul lucru care trece dincolo de pământul acesta.
            Dragostea nu v-a muri niciodată. Credința și nădejdea se vor termina atunci când Îl vom întâlni pe Dumnezeu, dar dragostea v-a dăiuni și în viața urmatoare, în viața veșnică.
            Dragoste. Frângere.
            L-a mai iubit Isus pe Dumnezeu atunci când Acesta l-a părăsit pe crucea de la Golgota? Isus cunoștea scopul venirii Lui pe pământ. A cerut Tatălui să îndepărteze paharul acela al amărăciuni iar Dumnezeu tăcea. După ce pentru prima dată Isus a renunțat la 'Ava', adresându-se Dumnezeului care l-a trimis pe acest pământ, Isus a ascultat tăcerea. Nici o propoziție, nici un cuvânt. 'Dumnezeu meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?' .
            Dragoste. Tăcere.
            A trecut luna februarie, luna lui Valentine’s și a Dragobetelor. Oare ne ajunge o luna pe an pentru a iubi?...mai e și cea mai scurtă lună. Richard Wumbrand spunea că „Scrierea corectă a cuvântului dragoste este sacrificiu”, dar aceasta nu este o dragoste pe care să o practici într-o lună, sau într-o zi…ci în fiecare clipă pentru ca „tot ceea ce  faceți să se facă în dragoste.” (1Corinteri 16:14)


Comentarii

Postări populare