Durerea nopţii şi bucuria dimineţii

Ai ieși. Ai merge prin întuneric și ai călca plină de pace pe drumurile pustii. Ai inspira adânc mirosul florilor și al începutului de toamnă. Ai simți puternic dorința de a fugi și de a te simți liberă. Ai strănuta de la frigul ușor care îți atinge fiecare os și te face conștient că încă trăiești. Ai asculta fiecare câine cum latră și te-ai opri în povești cu ei; fiecare ți-ar spune povestea lui. Ai asculta greierii și cântecul lor armonios și ai îngâna și tu un cântec, nu la fel de armonios. Te-ai scălda în întuneric. Te-ai liniști privind miile de stele și ai suferi pentru cea căzătoare. Te-ai întinde pe strada pustie și ai aștepta răsăritul. Te-ai afunda în culorile răsăritului și ai plânge cu luna care trebuie să părăsească orizontul tău vizual. Ai sta să simți cum cade roua.

Ai ieși...dar nu ai curajul necesar. Curajul de a ieși cu tălpile goale în rouă și cu umerii goi la vederea răsăritului. Așa că stai și te gândești la toate. Închizi ochii și lacrimi mari îi împânzesc. Simți mirosul floriilor și auzi greieri și câini. Nu ești tristă; ești doar obosită de lipsa credinței și de durerea necunoscutului.

Ți-ai dori să cunoști părți din viitor, dar atunci ce rost ar mai avea să trăiești?! Viața trebuie trăită prin credință și simți cum nu ai suficientă. Alegi în fiecare zi să crezi mai mult și uneori chiar reușești.

Vei reuși și știi asta! Știi că planul pe care El îl are pentru tine e mult mai măreț decât să ieși în stradă și să te plimbi într-o noapte tristă. Alegi să trăiești cu adevărat pentru că știi că doar așa ești ceea ce El vrea. Alegi să crezi că El îți ascultă rugăciunile, adună lacrimile și răspunde la momentul potrivit. Alegi să crezi și...e cel mai bun lucru cu care îți poți începe ziua.