Învățăminte din primăvară

Primăvara începe cu albul izbitor al ghioceilor, continuă cu galbenul narciselor și totul începe să se transforme când lalele încep să se deschidă și multitudinea culorilor ia amploare. Când cerul începe să fie albastru, când pomii încep să înverzească și lalele să-și arate culorile, atunci inima mea începe să se umple de bucuria primăverii.

Ai privit de multe ori lalele care atunci când sunt la umbră, la răcoare stau timide, închise. Ai văzut de multe ori minunea care se întâmplă când razele soarelui se revarsă peste ele. Văzându-le cum încep să se ofilească te-ai gândit să fugi cu ele la umbră ca să nu le pierzi. Atunci ai înţeles de ce preferi singuratatea, ai înţeles că dacă stai închis nu te va putea răni nimeni.

Priveşti spre sufletul tău: zgâriat de suferinţe, sifonat de atâtea promisiuni încălcate. Ai lăsat prea mult de la tine, te-ai lăsat învinsă şi fiecare înfrângere este acum o rană. Ţi-ai promis că o să-l laşi să se vindece dar apoi ai realizat că numai luptând şi câştigând se va vindeca. Realizezi că ai nevoie să ieşi la soare ca acesta să-ţi cicatrizeze rănile. Cu lacrimi în ochi, cuprinsă de îngrijorare dar şi de pace în acelaşi timp îţi dai seama că spaţiu tău deşi e confortabil, e doar un spaţiu. E spaţiul din care nu poţi atinge inimile altora. E spațiul care e doar în avantajul tău şi atunci te întrebi de când ai devenit atât de egoist?!

Lacrimile curg pe obrajii tăi, deschizi uşa şi păşeşti în razele soarelui conştientizând că te vei ofili, dar pâna atunci cei din jurul tău vor vedea culoarea şi frumuseţea ta.

Simţi cum fiecare trecător te priveşte şi se gândeşte că eşti doar un fir plăpând de lalea, dar tu ştii că eşti mai mult decât atât.

E frumos să stai la umbră în confort dar ce frumos e să ieşi din spaţiu tău şi să înveseleşti oamenii; chiar dacă de multe ori asta duce la ofilirea ta.

A venit o adiere de vânt şi a ofilit lalele. A venit mama şi cu părere de rău a trebuit să le ia. Când au părasit camera le-am privit. Erau uscate dar am zâmbit spre ele înţelegând un lucru: îşi îndeplinise misiunea. Mă învăţase deja o lecție despre deschidera lor spre a aduce un zâmbet iar acum îmi amintise o altă lecție: când îţi termini slujba eşti chemat să fi plătit. Când îti termini mandatul eşti luat de aici. Când termini ce a început El cu tine eşti dus la un alt nivel.

Trăieşti pe acest pământ cu un scop şi nu uita că Dumnezeu mai are planuri de dus la îndeplinire cu tine!

Poate nu vezi, poate ești orbit de durere și de probleme care vin și cu care nu știi să te lupți dar Dumnezeu e lângă tine. Dumnezeu are un plan pentru tine și tot ce trebuie să faci este să stai lângă El și să asculți vocea Lui iar El îți va arăta calea.

Alege să lupți, alege să înțelegi că finalul nu poate fi fericit dacă nu lupți.

Alege să stai lânga El și permite-i Lui să te conducă.