Scrisoare către septembrie

     Îți uram “bun venit” acum câteva zile și mă bucuram că încă odată te întâlnesc. Întotdeauna îmi oferi o stare de bine. Încă din prima zi în care ți-ai făcut apariția mi-am propus să trăiesc fiecare zi ca si cum e ziua mea: să cred în mine și în visele mele. Mi-am dorit să aștept de la cei din jurul meu doar binele și conștientă că aș putea fi oricând ranită, să continui să fac binele. Îți mulțumesc că mereu la mijlocul lunii îmi amintești de durerea mamei: durerea nașterii mele și mă faci să o prețuiesc mai mult

     Îți mulțumesc că odată cu venirea ta deschizi ușa sezonului meu favorit. Îmi umpli mereu ochii cu lacrimi atunci când vi și-mi arăți partea cea mai frumoasă a toamnei: culorile frunzelor îmbinate între ele – o multitudine de nuanțe maronii. Mă lași să mă bucur de toamnă și de fiecare ploaie; fiecare moment de relaxare e un răsuflu proaspăt după o vară plină și dogoritoare.

     Mă faci să mă gândesc la liste: liste cu ce vreau să fac în toamna aceasta, în sfârșitul acesta de an; liste cu cărțile pe care mai vreau să le citesc. Mă faci să-mi doresc să stau închisă într-o bibliotecă cu o ceașcă de cafea în mână; zi după zi, carte după carte, ceașcă după ceașcă.

     Îți mulțumesc că îmi inspiri speranță și mă faci să continui să merg înainte cu vântu-n păr fiind conștientă că vremea va deveni mai rece, vântul va sufla mai puternic și dorul va durea mai tare, dar că toate mă vor face mai puternică.

     Septembrie! În fiecare an ne bucurăm împreună de aniversarea fratelui meu și aniversarea mea – primul și ultimul copil al părinților mei. Mă faci să mă gândesc că îmbătrânesc și că nu vreau să treacă viața pe lângă mine fără să las ceva în urmă. Mă faci să fiu mai responsabilă cu fiecare an care trece. Ești luna în care simt că mă lipesc de cer, că mă fac una cu locul din care am venit și locul spre care mă îndrept.

     În fiecare an în luna septembrie mă copleșește dorul de cer. Atunci aud vocea Tatălui care mă întreabă ce am făcut cu ce a pus El în mine? Am irosit sau am investit? Responsabilitatea de a investi și de a lăsa ceva în urma mea, e tot mai mare.

     În luna septembrie primesc cele mai multe lecții de viață, lecții de la oamenii din jur și lecții de la tine. Am învățat de la tine perseverența și răbdarea, dragostea și puterea. Toate acestea le găsesc în felul tău de a fi: mereu încerci să ne mai oferi puțină căldură, rabzi frigul care se lasă spre sfârșitul lunii, iubești frumusețea frunzelor uscate și ne dai puterea să sperăm la o toamnă liniștită și roditoare.

     Îți mulțumesc că și anul acesta ai venit cu vești frumoase și mi-ai redat speranța și puterea să lupt pentru mai mult și să fiu mai puternică decât credeam vreodată că aș putea să fiu.

                                                                                                              Cu drag, Flavia.