Când va veni El...

    Trecuse 400 de ani de când Dumnezeu nu mai vorbise. După ce vorbise lui Maleahi și promisese că „va întoarce inima părinților spre copii și inima copiilor spre părinții lor” (Maleahi 4:6). Dumnezeu tăcuse. Oamenii așteptau nerăbdători un semn, un înger sau o vestea bună. Maria fusese înștințată că va naște pe fiul lui Dumnezeu; la auzul acestei vești Maria se luptă cu îndoiala și nu se poate opri din a se gândi cum va fi.  

„Când va veni El?

Și cum va veni?

Cine ne va înștiința?

Fi-vor tunete

Ori mișcări de trupe

Înainte de venirea Sa?

Fi vor steaguri și trompete

Când va veni El?” (M. L’Engle)

            Era liniște, frig și fiecare inimă aștepta o minune. Minunea ia ființă dar nu izbește privirile oamenilor. Maria primește în brațe minunea și promsiunea devine realitate. Isus se naște dar trompetele nu răsună, oamenii nu află și ei continuă să aștepte minunea. Isus vine ca un copil pentru a înlătura barierele, vine vulnerabil pentru că știe că doar așa se va putea apropia de omenire. Conform relatării din Apocalipsa copilul e pe punctul de a se naște iar balaurul atacă iar atunci când violența atinge cote maxime privirea noastră este ațintită asupra copilului, urechile noastre sunt cuprinse de sunetul dulce al unui plânset, primul plânset al pruncului Isus. Sosește! lăsând toată gloria în cer. Salvarea a venit și a luat forma unui copil. Dragostea s-a născut și Harul s-a arătat.

            E liniște și în casa ta iar inima ta așteaptă minunea. Rugăciunile par să se înalțe și să se oprească la tavan. Aștepți cu brațele deschise răspunsuri și promisiunile par să nu se împlinească. Te-ai făcut vulnerabilă atunci când ți-ai împărtășit durerea iar încrederea ți-a fost trădată. Lupta dintre cer și cel rău se dă la orizont și de multe ori te lași cuprinsă de îngrijorări uitând din partea cui vin ele. Salvarea a venit și e disponibilă pentru tine. Dragostea și Harul sunt la îndemâna ta. Plânsul lui Isus din iesle este și plânsului lui de acum: plânge pentru tine și dorește să pricepi mai mult decât vezi, să crezi mai mult decât te îndoiești. Stai în sala de așteptare și aștepti vestea bună iar Vestea bună este în inima ta. Oriunde ești, cu lacrimile înghesuindu-se în ochii, cu durerea palpitând în inimă, cu zdrobirea ta pe care te chinui să o ascunzi, El e acolo.

            Trăim zi de zi cu idea unui Dumnezeu îndepărtat, a unui Dumnezeu care se lasă așteptat când El e chiar lângă noi. Minunea a luat ființă și vrea să-și facă loc în viața fiecăruia; trebuie doar să acceptăm, iar atunci când vom înțelege ca El e cu noi în fiecare zi pe acest pământ vom începe să privim spre cea de-a doua venire și ne vom întreba:

„Când va veni El?

Și cum va veni?

Fi-vom noi oare pregătiți?” (M. L’Engle)